am doar 16 ani

Buna. Eu am 16 ani. Peste 2 luni voi avea 17, iar peste un an si 2 luni – 18. Primul lucru la care ma gandesc cand aud/ vad “major” sau “18 ani” este ca poti sa calatoresti singur. Singur-singurel. Fara parinti, rude, procuri. Asta si intentionez sa fac. De fapt, pentru asta astept eu in mare parte majoratul meu, pentru a fi capabila de a calatori, de a merge pentru a vedea o gramada de lucruri, a cunoaste multi oameni, a face lucruri diferite, fara sa-i deranjez pe ai mei. In rest, nu astept nimic altceva. Nu ma impiedica aproape nimeni si nimic, in afara de constiinta, pentru a face anumite lucruri chiar si la 16 ani. Nu cred ca atitudinea parintilor mei fata de mine se va schimba foarte tare la 18 ani, daca insusi eu nu mi-o voi schimba, tot fata de mine. Si la 18, si la 19 ani mama ma va suna sa ma intrebe ce am mancat, la fel cum face si azi, zilnic. Si la 18 ani cred ca tata imi va zice sa-i dau beep cand voi ajunge cu bine acasa, fie din club, fie de undeva mai departe, chiar daca e perfect constient ca eu pot sa dau respectivul beep si in acelasi timp sa fiu cu paharul in maina in plina petrecere. Nu astept nici o schimbare majora, repet, chiar daca ele de la sine se vor petrece. 16 ani in sine, nu presupune atat de multe responsabilitati cum va presupune 18, iar asta ma intristeaza un pic.
Ce fac eu la 16 ani ?
Poate ca mult mai multe decat va puteti imagina voi, cei mari, sau dimpotriva, ceilalti de 16. Poate ca mult mai putin decat ceilalti sau mult mai putin decat sunt in stare. Dar, de fapt, dupa parerea mea obiectivo-subietivo-realistica, eu fac si prea multe, si prea putine. Nimic deosebit, absolut nimic. Invat, din cand in cand. Uneori cand vreau, uneori cand trebuie, dar pana la urma ma stradui tot pentru ca vreau. Ma distrez, din cand in cand. La fel pentru ca vreau sau fie pentru ca trebuie. Interactionez cu oamenii cu care vreau si inca nu m-am gandit cu care, de fapt, ar trebui. Nu stiu cum se uita altii la modul de viata pe care il duc, dar eu pe cat sunt de multumita pe atat si de nemultumita. De obicei, ma judec comparandu-ma. Chiar daca e corect sau nu, e cel mai simplu. Iar comparandu-ma, fac diferenta. Facand diferenta, iau decizii. Odata cu deciziile vin si schimbarile.
Ce faceati voi la 16 ani?

p.s. – Normal ca pot face multe din cele mentionate mai sus si in tara. Stiu ca am o gramada de facut/vazut/intalnit aici si pot. Pot si fara pasaportul care confirma varsta, dar motivatia e la un nivel scazut. Daca aveti idei si v-ar bucura prezenta mea – i’ll be glad.